Grăbit ţi-e somnul trist
Îţi deschizi ochii si...
Îmbrăţişezi o nouă zii...
Respiri adînc,oftezi adînc,
Zambesti pentru copii si-ti calci pe suflet sa nu plîngi.
Te bucura florile că-ci ele nu judeca,
Te bucura soarele cînd ploaia o alungă,
Te bucura stelele ce fac ca noaptea sa para mai lungă,
Căci ziua e grea si simţi ca te-afunda...
Într-o lume în care ne formăm simpatii bazate pe teorii,într-o lume unde guverneaza superficialitatea si fiecare zambet reprezinta un semn de intrebare asupra sinceritatii,o masca mai mult sau mai putin convingatoare,intr-o lume in care trebuie sa respiram acelasi aer cu indivizii care ne distrug si farama de demnitate ramasa,intr-o lume in care ambalajul face cat toata valoarea unui produs,intr-o lume in care omul a devenit un produs al societatii,o umbra a pamantului,in care zace un gol vesnic,intr-o lume in care domneste spiritul de turma si omul isi pierde identitatea,intr-o lume in care cartile reprezinta suport pentru praful ridicat peste zi de traficul monoton,intr-o lume in care violenta a ajuns un mod de viata,intr-o lume in care necazul vecinului iti aduce un zambet diabolic pe fata...intr-o lume in care prietenia a ajuns sa fie un mit si as putea continua la infinit,incerc sa raman indiferenta cu un gust amar cumplit! "E ca Ianus lumea asta:Doua fete iti arata,doua maini,doi ochi iti lasa,doua inimi niciodata!"
