Un suflet mangaiat de gheare!

Întunecat ţi-e sufletul copile...
Si-mbrăţişat de braţe ce-n capăt gheare-si poarta...si strîns pana-n adancuri nimic el nu mai cere...ci doar se îneacă veşnic în cumplita durere...
Si doar acei doi ochi,mai oglindesc si acum,o puritate simpla,ce pare adormită si fără dar si poate...încet încet pe moarte...Un suflet înjunghiat ce-si păstrează zambetul intact...

cantecul noptii...

Puterea cîntecului ce descînta ale minţii insomnii....
O găseşte pe ea ascunsă în braţele întunecate ale nopţii atît de vii...
Se lasă purtată de notele muzicale într-o lume efemeră a nopţii bizare,
Într-o lume a gandurilor veşnic uitate,ce-n vise renasc ca-ntr-o bătălie pe viaţa si moarte...Pana ce trupul satul sa-şi viseze propriile-i vise,se trezeste amortit...bulversat de-o poveste ce n-a fost si nu este...ce doar noaptea-o trezeste în a subconstientului sete....

Amalgam de bucurii mici ce-mi aduc un zambet de recunostinta! :)

Mă bucura norii cand prind forme hazlii...si prinsi in jocul vantului devin ca niste copii.
Mă bucura pasarile in al lor zbor,ce pare lipsit de durere si dor...e doar libertate si vesnica inaltare...atat de aproape de soare...un zbor curat fara apasare.
Mă bucura florile si peisajele vii,
Mă duc cu gandul la arta,ce mereu o voi iubi...
Mă bucura mirosul de toamna ce veşnic cu amintiri mă răsfaţă,
Din a copilăriei povesti din viaţa...
Mă bucura un chip cunoscut
Ce mă saluta cu-n sincer surîs.
Mă bucura o carte cu filele vechi,
Ce n-as mai lăsa-o din mana în veci...
Mă bucura o melodie ce versurile nu mi le amintesc...o fredonez in tacere si simt ca zambesc...
Mă bucura anotimpurile lui Vivaldi si nocturnele lui Chopin,ce mă inspiră sa scriu atunci cînd mi-e greu.
Mă întristează o mie de lucruri
Dar mai multe sunt acele care mă fac sa mă bucur.
Îţi multumesc viaţa,pentru acele detalii mici ce reuşesc sa mă mai bucure în aceasta negură nesigură a existenţei tip!

2 Ochi -(poezie mai veche,din anul 2005)-

Doi ochi inlacrimati vad în oglindă,
Doi ochi inlacrimati mă privesc.
Doi ochi inlacrimati sunt trişti si supăraţi,
Doi ochi inlacrimati ce seamănă a poeţi.
Ascund mistere,cugete si deseori tristeţi.
Doi ochi inlacrimati ce sunt ai marii oglinzi,
Doi ochi inlacrimati ce par prea obosiţi.
Doi ochi inlacrimati se-nchid si se deschid.
Lasînd stropii de lacrimi sa fugă de-amintiri.
Doi ochi inlacrimati se lasă usor iubiţi,
Doi ochi inlacrimati ce-au fost mereu mintiti.
Erau doi ochi albaştri,
Erau ai mei si trişti.