"Simt-Stiu"

Simt mirosul lacului adanc…atat de aproape de pămant…

Epilepsia firelor de iarbă,tăiate de coasa cu barbă.

Cîmpie…cîmpie….cîmpie…oras…ah,nebunie severă  cu gust de ciment si inocenţă efemeră.

Ştiu că deşi te arăti găsit,te simţi pierdut în infinit.

Si sapi în umbre un gînd păgîn,fără sa ştii ce vrei să simţi sau cînd.

 Te ştiu un citadin,mereu prin lume călător,pe-o veşnică orbită…un altceva nedefinit,în lumea plină de asfintit.
Te-as declara un răsărit.

Simt cum se sting afară,culori si şoapte..e atît de noapte,iar muza mea,îmi aduce clipe calme, cand pe a cerului  smaralde ,îmi desenează culmi înalte.

Sunt munţi!

Îi simt.

Îi stiu.

Îi simt ai mei...mă simt a lor.

 Ps: Apa,mă inspiră,deschide punţi în munţi,iar cele mai cumplite fulgere nu cad pe munţi,cad pe cîmpie.