DE CE?

De ce oare tindem sa fim cat mai sofisticati in vorbe,în atitudine,atunci cînd suntem lînga nişte străini,iar atunci cînd îi avem pe cei mai buni atît de aproape,cei care ne susţin necontenit,acei oameni care chiar ne iubesc,fara a ne pune datoria in frunte,devenim niste duri incontrolabili si creăm de multe ori,nemotivati,acea instrainare stupidă,ne distanţăm imbratisand orgoliul ca pe cel mai bun prieten si ne implantam superficial în gînduri o propozitie precum " -Eh,avem timp"(sa fim mai buni,sa spunem te iubesc,sa ne cerem iertare,sa spunem o vorba de aur celui care e la pămînt...)DE CE?De ce nu acum?De ce ne folosim de ideea de VIITOR pentru a lasa totul pe mîine,si dacă nu mîine sa gîndim optuz ca poate se rezolva singura poimaine.
Astfel ajungem usor la o concluzie precum,ne lipseste curajul si adevarata bunatate,suntem atît de departe de a fi buni incat ne complacem sa fim rai si indiferenti pentru ca este mai usor,cum bine imi spusese cineva odata "Mai bine fac pe prostul,decat sa inebunesc."Păcat totuşi,de ce nu apreciem azi ce primim,ci deabia dupa ce înstrăinarea îşi spune cuvîntul si se instalează ca la ea acasa...Si mai avem si tupeul mulţi dintre noi,sa fim confuzi,sa ne întrebăm De ce? SI MÎNDRIA SA JUDECAM FĂRĂ A NE VEDEA VINA TIMPURIE!