Doi ochi inlacrimati vad în oglindă,
Doi ochi inlacrimati mă privesc.
Doi ochi inlacrimati sunt trişti si supăraţi,
Doi ochi inlacrimati ce seamănă a poeţi.
Ascund mistere,cugete si deseori tristeţi.
Doi ochi inlacrimati ce sunt ai marii oglinzi,
Doi ochi inlacrimati ce par prea obosiţi.
Doi ochi inlacrimati se-nchid si se deschid.
Lasînd stropii de lacrimi sa fugă de-amintiri.
Doi ochi inlacrimati se lasă usor iubiţi,
Doi ochi inlacrimati ce-au fost mereu mintiti.
Erau doi ochi albaştri,
Erau ai mei si trişti.
frumos ai sugerat separarea de sine, detasarea eului interior...poate ai facut-o fara sa vrei...sau poate ai facut-o cu buna stiinta - genial in cazul asta...
RăspundețiȘtergerecu buna stiinta!multumesc!:)
RăspundețiȘtergere