Puterea cîntecului ce descînta ale minţii insomnii....
O găseşte pe ea ascunsă în braţele întunecate ale nopţii atît de vii...
Se lasă purtată de notele muzicale într-o lume efemeră a nopţii bizare,
Într-o lume a gandurilor veşnic uitate,ce-n vise renasc ca-ntr-o bătălie pe viaţa si moarte...Pana ce trupul satul sa-şi viseze propriile-i vise,se trezeste amortit...bulversat de-o poveste ce n-a fost si nu este...ce doar noaptea-o trezeste în a subconstientului sete....
"trupul satul sa-si viseze propriile-i vise" - memorabil !
RăspundețiȘtergere