Căutătorul

Şi cauţi profunzimi în forme de stâncă rece...
Şi cauţi căldură în adierea de toamnă cu mângâiere rece...
Un eros strigând de sub pământ cu greutate de plumb,
Că timpul e gol şi nesimţitor...căci chipul ţi-e chin....

Şi aşteptarea destin!



"Între timp, trec zilele, trec anii. Iar eu caut acea formă definitivă, nepipăibilă, alunecoasă."
Constantin Brâncuşi

Prejudecata sociala!!!

Toti oamenii apartinem aceleasi specii..HOMO SAPIENS!
Intr-adevar,oamenii sunt aparent diferiti,mai ales prin aspectul fizic...
Dar,de ce trebuie ca tot mai multi sa guste din mizeria sociala ce apartine unei mentalitati precare -PREJUDECATA- ... Traim intr-o lume a vitezei,a supravietuiri si inca ne mai capteaza atentia niste intrigi eronate,ideile preconcepute adoptate de obicei,fara cunoasterea directa a unor fapte...Este precum o boala morala,care afecteaza oamenii...
Problema este ca majoritatea aplica niste criterii de judecata prea inguste,limitate.
Albert Enstein spunea"Este mai usor sa dezintegrezi un atom decat o prejudecata"...
Multi dintre noi,cu prejudecati de tot felul,uitam sa privim ceva mai departe decat lungul propiului nas!Consider totusi ca ar trebui sa evoluam,evolutia trebuie sa se intample si nu sa o"intamplam"noi...
Numarul celor care cred"CEVA"nu spune nimic despre acel"CEVA"!CI DESPRE CEI CARE CRED"ACEL CEVA"
Traim zi de zi si acceptam dezinformarea psihologica...Intotdeauna mi-au produs greata aceste aspecte ale oamenilor!Din pacate dorinta unor oameni de a se arata ca fiind bine informati depaseste informatia oficiala si mai ales tendinta unora de a amplifica o stire prin elemente si comentarii personale...capacitatea imaginativa si nevoia de a integra necunoscutul intr-un univers cunoscut,al unora,este fara dar si poate...FARA MARGINI!!!
Acum dezinformarea implica subiectivitatea fiecaruia!Pentru discreditarea unor persoane nu este nevoie decat de luarea in considerare a unei"vorbe"populare"intelepte"care afirma ca"de unde nu este foc nu iese fum"!
Cea ce coboara si mai mult societatea in ziua de astazi,in mocirla urateniei este BARFA....UN MICROB SOCIAL CU PREA MULTE SIMPTOME SI FARA ANTIDOT!!!

Precum SOARELE si LUNA

Suflete rătăcite în iubiri cu direcţii diferite.
Tu cauţi în noapte dorul unei şoapte,
Eu te aştept în zi si doar sper sa vii...
În a mele braţe,
Doar cu gînduri coapte...
Stralucesti în noapte prin a mele raze-ndepartate,
Simţi căldura mea dar nu te poţi apropia...
Vrei...dar noaptea e temniţa ta!

adevarul-lumina sau intuneric??

Cateodata speram ca ceilalti sa simta ce suntem dincolo de aspect,stil,kg.etc....ce suntem in fiinta noastra,acea fiinta adevarata ce sta de multe ori ascunsa si asteapta sa fie descoperita...
Cu totii vedem in lumina adevar,frumusete,realitate,etc....dar,ce ar face un intuneric absolut???te-ar feri de vizibilitatea ochiului fizic,un ochi educat superficial cel mai adesea si ti-ar lasa o singura vedere...ochiul fiintei tale adevarate,ochiul mintii...Vorbele,vocea persoanei,ritmul conversatiei...in intuneric ar fi mai veritabile...pana la urma suntem energii...ambalajul este doar o iluzie cu gust inselator si de-a dreptul efemera...simpatia mea fata de OM nu sta in kg.,standarde ridicole ori etichete superficiale...e dincolo de aceste aspecte de-a dreptul marunte...o febra interioara ne incearca de multe ori dar de prea putine ori incercam sa-i gasim si antidotul real!!!

Iubirea se reflectă în milioane de lucruri!

Ador să iubesc,fie că este vorba de o zi frumoasă,de un cîine vagabond,de o muzică favorită ori fie vorba de o persoană.
Sunt fericită cînd sufletu-mi este îndrăgostit,un suflet ce se ataşează usor de lucruri simple,de oameni deschisi ce ştiu să iubească viaţa de la cele mai mici detalii cum fac şi eu,chiar şi atunci cînd ipocrizia umbreste acele mici detalii frumoase!
Ştiu că iubirea este un sentiment unilateral de cele mai multe ori,dar ce pot să fac dacă încă,chiar şi eu,functionez prin prisma acestui sentiment!

Catrene si atît!

Atît de senin si totuşi furtună,
Atît de copil si totuşi minciună,
Un zîmbet ce ascunde povesti nepovestite...
O voce vie dar care-i pe sfîrşite...

3 X mi-E DOR...

Mi-e dor de o reacţie spontană care să-mi surprindă chipul zîmbind.
Mi-e dor de un vis nevisat nicicînd...
Mi-e dor si e un dor înăbuşit...
Cu AL TRANSPARENŢEI CHIP....

Saturaţie maximă sau...sau nu?

Sătulă de"hrana"socială,de diplomaticul răspuns"bine" si de frica de a întreba doar pentru a nu părea prost!
Din fiecare lucru putem învăţa ceva,din fiecare om putem sa zărim acea iluminare,acea vorbă potrivită!
Sătulă de falsitatea cotidianului,de această luptă superficială,precară!
Căutăm răspunsuri absurde cînd adevărul îl ocolim...

Iubind ninsorile de ieri!

Si ninge ca-n povesti
Ca-n poveştile de ieri,
Cînd eram copii eterni
Pe cărări de nicăieri
Si dansăm pe frig si ger
Iubind ninsorile de ieri!

Himeră-n noapte

Doar umbra-i prezentă în a felinarelor cărări ce-i marchează pașii spre uitări.Și drumul îi pare atât de lung...Cu pașii grei și obosiți,cu pași marunți neodihniți... Și pare a vrea a se ascunde.Urmând cărările obscure și singură se vrea a fi.Ferită de-ntâlnirea gândurilor blocate în cupola timpului.Și parcă ar vrea să scoată un sunet,ce ar fi vrut să-l schimbe-n urlet...atunci când linistea-i absurdă și zgomotoasă-n sinea ei de mută. Și își ridică ochii triști...clipind atât de precaut,parcă sperând ca la capătul acelui drum,atât de obscur și fără sens,când totu-i noapte și etern,un om bun să-i marcheze calea,și să-i îmbrățișeze teama,și să-i cunoască fricile fără a vrea a se desprinde,și să-i cunoască emoțiile fără a vrea a profita,ci doar să-i fie omul bun si făr de interes,ce-a întâlnit-o la un capăt întunecat de drum...Doar un om bun...

Angoasa prezentului?

Unde se ascunde lupta din voi? Ambitia,emotia și curajul de a vă asuma vorbele ce adesea nu devin fapte sau de a vă asuma faptele ce adesea nu-și mai recunosc vorbele,ce se vor de mult apuse și poate pe nesimtite nespuse... Fuga de răspundere a ajuns un maraton zilnic,ce se vrea acoperit de vorbe multe de greutatea unui fulg...de scuze stupide și totuși gândite.Totul se vrea a fi mânjit,o societate în care o puritate obligatorie a moravurilor s-a făcut uitată,și a mai rămas doar pe buzele acelora care în diferite discuții sau situații,la care sunt supuși de cotidianul superficial,crud,aduc cu nostalgie expresii precum:"Pe vremea mea..."o expresie ce poate fi completată la nesfârşit cu diferite bucăți din povești de viață... E atât de greu,aproape imposibil să mai găsești rafinamentul trecutului și eleganța începutului...Mi-ar fi plăcut să mă fi născut într-o altă generație,mai puțin superficială,mai puțin materialistă,mai puțin comercială,mai puțin săracă din punct de vedere spiritual,de fapt din toate punctele de vedere!