Himeră-n noapte

Doar umbra-i prezentă în a felinarelor cărări ce-i marchează pașii spre uitări.Și drumul îi pare atât de lung...Cu pașii grei și obosiți,cu pași marunți neodihniți... Și pare a vrea a se ascunde.Urmând cărările obscure și singură se vrea a fi.Ferită de-ntâlnirea gândurilor blocate în cupola timpului.Și parcă ar vrea să scoată un sunet,ce ar fi vrut să-l schimbe-n urlet...atunci când linistea-i absurdă și zgomotoasă-n sinea ei de mută. Și își ridică ochii triști...clipind atât de precaut,parcă sperând ca la capătul acelui drum,atât de obscur și fără sens,când totu-i noapte și etern,un om bun să-i marcheze calea,și să-i îmbrățișeze teama,și să-i cunoască fricile fără a vrea a se desprinde,și să-i cunoască emoțiile fără a vrea a profita,ci doar să-i fie omul bun si făr de interes,ce-a întâlnit-o la un capăt întunecat de drum...Doar un om bun...

Angoasa prezentului?

Unde se ascunde lupta din voi? Ambitia,emotia și curajul de a vă asuma vorbele ce adesea nu devin fapte sau de a vă asuma faptele ce adesea nu-și mai recunosc vorbele,ce se vor de mult apuse și poate pe nesimtite nespuse... Fuga de răspundere a ajuns un maraton zilnic,ce se vrea acoperit de vorbe multe de greutatea unui fulg...de scuze stupide și totuși gândite.Totul se vrea a fi mânjit,o societate în care o puritate obligatorie a moravurilor s-a făcut uitată,și a mai rămas doar pe buzele acelora care în diferite discuții sau situații,la care sunt supuși de cotidianul superficial,crud,aduc cu nostalgie expresii precum:"Pe vremea mea..."o expresie ce poate fi completată la nesfârşit cu diferite bucăți din povești de viață... E atât de greu,aproape imposibil să mai găsești rafinamentul trecutului și eleganța începutului...Mi-ar fi plăcut să mă fi născut într-o altă generație,mai puțin superficială,mai puțin materialistă,mai puțin comercială,mai puțin săracă din punct de vedere spiritual,de fapt din toate punctele de vedere!