Ascuns într-un suflet de iarnă...
Rouă sărată ce-mi umblă pe fată.
Si schimb aerul cu plumb
Si-mi înec visele-n pămînt...
Deşi caut florile si parfumul lor
Sufletul meu caută o toamna ce s-a pierdut în absolut...
O toamna cu gust de început,
Cu gust de copilărie cînd frunzele erau fericire
Si alergam si-n zborul lor mă îmbrăţişau...
Si acolo într-un geam ascuns de frunzele copacului bătrîn...stătea Ea...
Primăvara mea,ce-mi făcea toamna destin si sufletul senin,
Veşnic copil ce i-a fost lăsată mostenire eternă iubire,dincolo de norii grei dincolo de ochii Ei....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu