"Oare fluturii cînd se îndrăgostesc...simt oameni în stomac...?"
Acum nici fluturii nu mai au stomac,nici oamenii nu mai simt fluturi.
Au rămas tricourile si întîmplările, ce au păstrat un singur lucru din fluturi, durata de viată...sub prezumţia de maturitate!
-Rece?
-Cald?
-E bine?
Ai lăsat ferestrele deschise.....e nicicum...dar pot auzi ploaia, cum se loveşte de baltă...acea baltă perfectă,cu strigăt de copilărie...Îmi vine să sar în ea, ca un copil fericit de imperfecţiune, cînd albul pur devine pată si pata bucurie înaltă.
Si sunt copil prin bucurie
Si sunt adult prin murdărie.
Prezumţia? Nevinovăţie!
PS: Mă găseşti afara, înauntru nu a fost niciodată locul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu